Dubova-Ciucaru Mic, Parcul Național Porțile de
Fier, Mehedinți
Da, există atâtea
locuri minunate, chiar aici foarte aproape de noi... ne rămâne să le
descoperim, să le admirăm și poate că mult mai important ar fi să nu lăsăm
asupra lor decât urmele trecerii pașilor, cât mai puțin zgomot și mai ales...
fără gunoiul pe care mulți uită să-l depoziteze acolo unde trebuie.Mă bucur să
găsesc în drumețiile noastre trasee unde nu se află încă plastice sau hârtii,
nu știu dacă pot să mă bucur pentru faptul că oamenii care au trecut pe acele
locuri au fost atenți cu mediul sau să mă întristez pentru că locurile sunt
curate că nu au fost încă intens vizitate. Dubova, Eșelnița, Clisura Dunării
sunt foarte vizitate în ultimii ani, asta ne bucură pe noi cei din zonă chiar
dacă nu suntem implicați în activități de turism, este minunat că ne cunoaștem
țara, că aducem bani în turismul nostru, că se poate călători și aici chiar
dacă drumurile sunt încă destul de prost făcute sau și ceea ce este destul de
nou nu rezistă, exemplu E 70, de la Drobeta la Orșova, traseul rutier sau
feroviar străbătând totuși un colț de țară admirabil.
Ceea ce uită însă
călătorii este faptul că fața naturii nu trebuie s-o modifice oamenii aruncând
resturi. Nu trebuie să se pună numele cuiva sau declarații tâmpite pe stânci
sau copaci doar pentru că așa îi duce pe unii mintea. Cui folosește să se scrie
pe coaja unui copac numele unui anonim?! Peștii nu se hrănesc cu hârtie sau
plastic. Este suficient că înghit dejecțiile deversate de câteva țări în apele
acestui minunat fluviu, Dunărea . La fel ca și vietățile din fluviu, cele
terestre își duc viața printre deșeuri doar pentru că unora le este greu să
pună resturile în pungi și să le arunce acolo unde este amenajat sau, în lipsa
unor asemenea spații, înapoi în bagajul
pe care l-au adus mai greu la venire decât după ce au consumat din ambalaje.
Revin la remarca
potrivit căreia n-am știut ce să cred despre traseul de pe Ciucarul Mic... că
nu am aflat pe poteci decât un singur pet și o cutie de aluminiu, doar aceste
resturi, m-au făcut să mă gândesc că poate nu străbat prea mulți drumeți
locurile respective sau... poate că priveliștea mirifică asupra Clisurii Dunării mă
îndemna să gândesc astfel?! De pe Ciucarul Mare panorama este deosebită dar
gândind că traseul de pe Ciucarul Mic oferă mai multă amploare, ceea ce-ți văd
ochii este Wow! Vă sugerez să priviți cu atenție măcar fotografiile dacă nu vă
puteți hotărâ să mergeți în drumeție pe trasee marcate, care pot fi străbătute
și de cei mai puțin obișnuiți cu urcatul pe munte. Am aflat nu doar peisaje de
vis ci și o multitudine de flori de munte, fluturi, păsărele... care mai de
care.
Nu-mi propun să
scriu prea multe mai ales că informații ample aflați pe site-uri de turism...
doresc doar să vă prezint impresii și mai ales fotografii personale.
Să vă fie de bine
și pur și simplu gândiți-vă cum ar fi să vă trăiți timpul liber călătorind?!