Dubova-Ciucaru Mic, Parcul Național Porțile de Fier, Mehedinți

                Da, există atâtea locuri minunate, chiar aici foarte aproape de noi... ne rămâne să le descoperim, să le admirăm și poate că mult mai important ar fi să nu lăsăm asupra lor decât urmele trecerii pașilor, cât mai puțin zgomot și mai ales... fără gunoiul pe care mulți uită să-l depoziteze acolo unde trebuie.Mă bucur să găsesc în drumețiile noastre trasee unde nu se află încă plastice sau hârtii, nu știu dacă pot să mă bucur pentru faptul că oamenii care au trecut pe acele locuri au fost atenți cu mediul sau să mă întristez pentru că locurile sunt curate că nu au fost încă intens vizitate. Dubova, Eșelnița, Clisura Dunării sunt foarte vizitate în ultimii ani, asta ne bucură pe noi cei din zonă chiar dacă nu suntem implicați în activități de turism, este minunat că ne cunoaștem țara, că aducem bani în turismul nostru, că se poate călători și aici chiar dacă drumurile sunt încă destul de prost făcute sau și ceea ce este destul de nou nu rezistă, exemplu E 70, de la Drobeta la Orșova, traseul rutier sau feroviar străbătând totuși un colț de țară admirabil.

                Ceea ce uită însă călătorii este faptul că fața naturii nu trebuie s-o modifice oamenii aruncând resturi. Nu trebuie să se pună numele cuiva sau declarații tâmpite pe stânci sau copaci doar pentru că așa îi duce pe unii mintea. Cui folosește să se scrie pe coaja unui copac numele unui anonim?! Peștii nu se hrănesc cu hârtie sau plastic. Este suficient că înghit dejecțiile deversate de câteva țări în apele acestui minunat fluviu, Dunărea . La fel ca și vietățile din fluviu, cele terestre își duc viața printre deșeuri doar pentru că unora le este greu să pună resturile în pungi și să le arunce acolo unde este amenajat sau, în lipsa unor asemenea spații,  înapoi în bagajul pe care l-au adus mai greu la venire decât după ce au consumat din ambalaje.

                Revin la remarca potrivit căreia n-am știut ce să cred despre traseul de pe Ciucarul Mic... că nu am aflat pe poteci decât un singur pet și o cutie de aluminiu, doar aceste resturi, m-au făcut să mă gândesc că poate nu străbat prea mulți drumeți locurile respective sau... poate că priveliștea mirifică asupra Clisurii Dunării mă îndemna să gândesc astfel?! De pe Ciucarul Mare panorama este deosebită dar gândind că traseul de pe Ciucarul Mic oferă mai multă amploare, ceea ce-ți văd ochii este Wow! Vă sugerez să priviți cu atenție măcar fotografiile dacă nu vă puteți hotărâ să mergeți în drumeție pe trasee marcate, care pot fi străbătute și de cei mai puțin obișnuiți cu urcatul pe munte. Am aflat nu doar peisaje de vis ci și o multitudine de flori de munte, fluturi, păsărele... care mai de care.

                Nu-mi propun să scriu prea multe mai ales că informații ample aflați pe site-uri de turism... doresc doar să vă prezint impresii și mai ales fotografii personale.

                Să vă fie de bine și pur și simplu gândiți-vă cum ar fi să vă trăiți timpul liber călătorind?!

Am știut mulțumi Proniei ori de câte ori am trăit bucuria de a împărtăși bucuria călătoriei cu oameni dragi și am știut că momentele sunt unice... toți suntem supuși schimbării, ființe, locuri, obiceiuri, starea fizică/emoțională care ne poate permite să voiajăm sau alte și alte motive...

            Ceea ce pot spune cu sinceritate este că avem o țără minunată, cu peisaje unice pe care le descoperim cu mirare și încântare mereu.

            Unul din acele trasee neplanificate, la fel ca de obicei a fost acum câteva zile, sfârșit de lună aprilie 2018 în Parcul Retezat. Nu am fost pentru prima oară în acest Parc Național, dar ineditul a fost vizita în stațiunea Râușor. Nepracticând sporturi de iarnă nu am mai fost în locul respectiv dar știu că m-aș reîntoarce oricând acolo cu mare plăcere. Locația este foarte cunoscută iubitorilor de drumeție dar tot ce-mi doresc e să las imaginile să redea din frumusețea și încă virginitatea locurilor încă neinvadate de iubitorii zgomotoși amatori de grataro-manele omineprezenți.

            Nu ne aventurăm pe trasee foarte lungi, gradul de dificultate al drumului ales este de obicei cel mult mediu, adaptat vârstei și posibilităților fizice.

            Pot să spun că oamenii locului sunt amabili și primitori, bucatele sunt mereu proaspete și personal alegem cât mai multe meniuri tradiționale, care să ne bucure șederea prin savoarea lor.

Ne-am cazat la Pensiunea Clif Alpin Râușor după ce încercasem și alte variante de masă și cazare cum ar fi Pensiunea Dora unde cina a fost delicioasă și primirea deosebit de amabilă. Nu am decât cuvinte de bine la adresa celor de la Clif Alpin și nu am să mă opresc asupra locației în sine care este deosebit de cunoscută și apreciată ci mai ales asupra amplasării acesteia într-un cadru natural deosebit de pitoresc.

             Că privești de pe terasa unei camere dotate cu toate cele necesare, că ești pe traseele din preajma Pensiunii totul este minunat, ca să nu uităm că numeroase trasee montane marcate sunt accesibile din Râușor.

 Cazându-ne după-amiaza târziu, am ales ca după cină să urcăm prin Parcul de Aventură de lângă Clif Alpin aproximativ o oră, să admirăm panorama stațiunii și ceea ce ne-au putut vedea ochii a fost mult peste așteptări. Ne-am bucurat să aflăm nu doar locuri deosebit de frumoase ci și liniștite, chiar dacă acolo vin multe familii cu copii, gama de activități variată, aerul curat, hrana de calitate, toate ducând la un somn reconfortant și profund.

            A doua zi, dimineața am mers la Cascada Râușor, un loc mirific și fiind o pasionată de drumeție vă asigur că fiecare anotimp, starea vremii, toate oferă noi și noi imagini despre cascade și remarca este valabilă pentru oricare cădere de apă pe care am văzut-o vreodată. Experiența minunată am împărtășit-o cu oamenii dragi, am savurat cu mare dragoste momentele magice oferite de faptul că am fost alături în astfel de locuri unde liniștea este tulburată doar de trecerea avioanelor pe cer și de cântatul păsărilor, șopotul izvoarelor sau trosnetul lemnului uscat sub tălpile drumeților.

Revin cu o continuare a călătoriei în Parcul Retezat. Experiența legată de Râușor și Clif Alpin ne-au adus multă bucurie și plăcerea sinceră de a reveni acolo în viitor. Până la o nouă povestire cu impresii personale despre drumeție să vă bucurați de toate cele bune!