Oare cum ar fi să primești pentru fiecare zâmbet o rază de soare...Ar fi probabil...orbitor, atât pentru tine dar și pentru acei cărora le ploua sau ninge și la plus treizeci de grade.
Port un suflet plin de dragoste, dragoste de viață, pentru cei dragi dar pe care-ar fi posibil s-o ofer oricui, necondiționat și absolut ...gratis. Așa sunt eu, pur și simplu, am mereu un geamantan cu vise plin, vise despre orice , dar uneori mi-e cumplit de teamă să deschid închizătoarea, mai ales că-n lumea acesta minunată cu greu se găsesc doritori a primi atâtea curcubee de gânduri.
Închide ochii, găndește că sufletele noastre pot să se țină de mână într-o lume creată de noi, în care inimile ne tresaltă într-un ritm doar de noi știut!
Contează prea puțin dacă este cineva care ne mai poate elibera din mreaja viselor care ne-au învăluit...important rămâne doar ca odată ce am deschis ochii, pașii noștrii să nu ezite iar faptele să ne fie cât se poate de reale și obiective.
Să plutim prin lumea imaginară până când o să fim nevoiți să ne trezin la...realitatea de zi cu zi, iar atunci nu ne mai rămâne decât să ne trăim...adevărata viață, fără pic de imaginație uneori.

Te trezești cu gânduri care devin obsesii, sau trăiești cu impresia că le-ai avut dintotdeauna în minte dar... Te apasă zi de zi iar uneori trăiești doar ca să gravitezi în jurul lor. Te trezești într-o bună zi, zgâlțâit de realitatea care este așa cum este și poate că absolut deloc așa cum te gândeai tu la ea.
Treci prin stări felurite, judeci și raționezi iar la final te bucuri că a fost așa și-ți spui jubilând că-i bine că a fost doar atât și nu mai rău. Apoi...o iei de la capăt, cu altele, sau cu aceleași dar altfel abordate...
Se spune că dacă n-ai știut să înveți o lecție de viață, o primești de mai multe ori.
 Așa că, să luăm aminte și să ne deschidem larg ochii!