Cu înțelepciune și gânduri pe care le potrivești așa cum te pricepi, ideile care se nasc sunt capabile să-ți schimbe viața.

      Omul înțelept mereu vorbește despre idei, așa cum inteligentul prezintă faptele sale concrete iar cel de rând spune despre ceea ce mănâncă. Dar așa cum o scânteie nu poate fi foc, nici un om nu poate fi om de unul singur căci fiecare își află un loc al său sub soare tocmai pentru a-i pune în valoare pe acei care gândesc și crează. De n-ar fi truditorul cu brațele, gânditorul, inteligentul ar pierde timp muncind fizic și n-ar fi fi creativi iar truditorul n-ar fi evoluat prea mult și n-ar fi avut atâta tehnologie care să-i ușureze truda fizică fără muncă intelectuală asiduă.

        Nu disprețui nici o ființă căci nimeni nu-și poate găsi locul în lume de unul singur și nu ignora faptul că orice pui slab la debutul său în viață, în condiții care-i sunt favorabile, poate deveni un învingător la maturitate.

        Nimeni nu poate să-și afle fericirea de unul singur așa cum nici de clădit ceva în viață nu ai să poți face clădind pe nefericirea celorlalți.

        Învață mereu atât de la cel mai bun decât tine dar află și ceea ce să nu faci de la cel rău. Oamenii simpli au puterea de a-ți arăta fără să fi mers prea mult la învățătură că principiile de viață sănătoase, sinceritatea și corectitudinea te fac deosebit și de neuitat.

        Să ai răbdare și înțelepciune, fii sincer și corect, numai așa lumina se va revărsa împrejurul tău căci pur și simplu, soarele se poate oglindi doar într-o apă limpede deși el strălucește cu aceeași intensitate și deasupra unei mlaștini.

Am citit cândva că atunci când tatăl se roagă pentru copii săi, el nu intră-n biserică, nu aprinde lumânare sau candelă ci pleacă umil fruntea în fața lui Dumnezeu, poate nu stă nici măcar în genunchi, căci așa crede el, iar rugăciunea sa oprește și norii pe cer. Rugăciunea tatălui sporește pe aceea a mamei, scăldată-n lacrimi, plină de credință și ardoare iar împreună încununează viața pruncilor cu toate bunele lăsate pe pământ oricărei ființe. 

Ne rugăm așa după cum am fost învățați, alții spun doar ceea ce-ar crede că ar fi rugă dar... oare cum poți să spui prin vorbe atât de multe pe cât ți-ai dori, când din mulții părinți ai acestei lumi, tu ai avut parte de unii dintre cei mai minunați și buni?!

Spun smerită că mai frumos de atât, nimic nu mi-aș fi dorit... mai bun nici nu știu ce ar mai fi putut să-mi ofere din ființa lor și oare faptul că am crescut în armonie cu astfel de oameni nu este el însuși o binecuvântare?!

Pur și simplu am învățat să trăim frumos și demn, să iubim mult, să prețuim viața cu bune și rele de la părinți exemplari, cărora ne străduim să le semănăm.

La mulți ani încă fragilul meu tată acum, căci anii au trecut numeroși ca număr și nu fără vicisitudini, plec fruntea să mi-o săruți cu mare dragoste cum o faci mereu și la rându-mi își sărut mâinile care m-au purtat cu căldură în copilăria mea fericită!

Oare ce-ar putea să existe mai înălțător pe lume decât oameni de omenie ce-au crescut cu dragoste și sacrificii copii sinceri și iubitori la rândul lor?!