mariana.trailescu@gmail.com: mariana.trailescu@gmail.com: Gandeste-te adeseori ...

mariana.trailescu@gmail.com: Apusurile nu pot fi decat spectaculoase, privirea poate sa perceapa  ceea ce cuvintele sunt prea sarace sa exprime. Daca tot pot sa vad asemenea minuni, oare cum sa nu multumesc Creatorului pentru minunea pictata in ceruri, pentru sanatatea ochilor si a mintii mele si sa nu-mi sterg lacrimile cand ma gandesc la cei ce nu au bucuria de a privi asa ceva?! Din fericire pentru noi toti, Tatal ceresc a creat muzica pe care cei ce nu vad lumina zilei o pot auzi, iar mintea-mi spune din nou ca voi lacrima  pentru cei care traiesc in liniste deplina, nu aud sunete s. a. Insa pentru cei care am plans si voi mai plange uneori, D-zeu a creat semeni iubitori, care sa-i prinda de suflet sa-i calauzeasca intr-o lume care este a tuturor, chiar daca unii sunt, din nefericire, putin diferiti...

mariana.trailescu@gmail.com: Gandeste-te adeseori la oameni pe care i-ai cunosc...

mariana.trailescu@gmail.com: Stau cu ochii atintiti pe tot ceea ce se intampla, uneri descopar ca un cineva, nu neaparat aceeasi persoana, ma fenteaza si atunci cuget: rusine sa-i fie sau rusine sa-mi fie ca am fost victima lui. Nu are sens sa te gandesti, sa analizezi indelung, sa cauti mereu justificari si raspunsuri; mereu se va gasi acela care prin siretlicuri si tertipuri te va deceptiona. Important insa ar fi sa te antrenezi in a pastra o oarecare distanta, sa nu devii victima de mai multe ori aceleiasi situatii si mai ales faptul sa nu-i raspunzi niciodata  aceluia in aceeasi maniera.Sunt eu, asa cum sunt, important este ca nu ma las contaminata si pana la urma sunt fericita ca existenta mea mea n-o vei putea avea vreodata caci tu n-ai fost creat din acelasi lut din care am post plamadita eu.

Gandeste-te adeseori la oameni pe care i-ai cunoscut, cauta sa-i recunosti chiar si atunci cand schimbari majore i-au marcat, tocmai pentru ca si tu te-ai transformat in timp. Este placut sa descoperi ca inca mai sunt prieteni din copilarie care nu ti-au uitat numele sau comportamentul, intr-o lume in care multi au probleme autoimpuse cu memoria. Paseste lent, priveste alaturi de tine semeni care sunt inca acolo si pentru tine, caci te vei trezi intr-o zi ca poate, doar amintiri iti vor mai ramane! Deschide larg ochii spre sufletul lor caci sunt destul de putini cei care au inca amintiri din copilarie! Asculta-i, multumeste- le macar in gandurile tale ca nu au lasat colbul uitarii sa le pice peste  amintiri trecute, dar neuitate, iar ei vor gasi un zambet care sa va lumineze clipa, la fel ca odinioara! Ramai prieten cu acel ce ti-a fost mereu prieten, chiar daca nici tu, nici el nu mai sunteti cei de ieri!

mariana.trailescu@gmail.com: Am pasit uneori prin viata doar cu talpile goale, ...

mariana.trailescu@gmail.com: In Tristetea de a fi, Emil Cioran scria despre: " Nenorocirea omului este ca nu se poate defini in raport cu ceva, ca el n-are in existenta un punct stabil si un centru de determinare. Oscilatia lui intre viata si spirit, il face sa le piarda si pe acestea si sa devina un nimic care doreste existenta. Animalul acesta indirect doreste spiritul si regreta viata."
Nu regret ca viata trece cu fiecare zi, ca am pierdut multe oportunitati, iar visele mi-au fost strivite adeseori sub talpile uriase ale celor cu suflete goale, invidiosilor sau cei care nu au consideratie pentru semenii lor. M-am indreptat spre mine insami si mi-am spus mereu ca nu voi fi ceea ce sunt ei. Stiu ca mi-am dorit mereu sa fiu sanatoasa la minte intr-o lume in care adeseori, oricui i se poate intampla sa-si piarda discernamantul.
Am invatat sa iert destul de multe dar fara sa uit, caci o lectie nedreapta pe care ai uitat-o o poti primi din nou odata ce mintea ta nu si-o mai aminteste. Chibzuiesc, masor si cantaresc faptele, nu sunt perfecta dar stiu un lucru esential, in viata mea au fost primordiale lucrurile incomensurabile: credinta in Dumnezeu, sanatatea, iubirea si respectul fata de familie si semeni, moralitatea si principiile de viata de la care nu fac rabat.
Nu sunt habotnica, in adolescenta am negat existenta Divinitatii, dar anii care-au trecut peste mine mi-au intarit credinta si mi- au aratat ca spiritul, ceea ce sunt eu din punct de vedere al naturii umane sunt de la Dumnezeu.Acestea toate, sunt doar intre mine si El!

Am pasit uneori prin viata doar cu talpile goale, am sangerat si murdarita de vorbe sau fapte, am plans, dar asta m-a facut sa simt CALEA DREAPTA, sa fiu omul simplu si curat care sunt acum. Urma pasilor mei desculti a ramas pentru cei ce- mi seamana, a facut ca praful ce m- a murdarit pe mine sa se transforme in pulbere stelara de dragoste si sinceritate. Sunt mereu pe drum, uneori ma opresc si astept cu drag ca sa mi se alture cineva in calatorie... Important este ca dintr-o modestie materiala a luat nastere o MARE BOGATIE SPIRITUALA, SUFLETEASCA. Vreau sa va spun doar ca  impart bogatia, doar cu acei care stiu valoarea aceasteia, cu acei care gandesc in valori incomensurabile dar mai ales cu acei care au inca puterea sa mearga pe cai drepte cu sufletul curat si uneori desculti.

mariana.trailescu@gmail.com: Spunea cineva ca fiecare venim pe lume fara nimic ...

" Povestea unei vieti, oricare ar fi ea... e povestea unui esec." asa cum spunea Sartre, caci s- ar putea oare descoperi un pamantean care sa exceleze in toate aspectele legate de viata sa? Oare trebuie sa traim o suta de ani ca sa constientizam ca acesta este de fapt un adevar din cele mai pure. Ne straduim de- a lungul drumului ce-l parcurgem, sa excelam in diverse laturi ale existentei, cautam sa facem un ceva, sau chiar mai multe, insa mereu, la bilant, ceva- ul a fost poate gresit ori neinspirat ales, am omis , am trecut la coada unei liste de prioritati, oameni ori situatii importante. Doamne Sartre sau Ileana Vulpescu aveau intr- adevar dureros de multa dreptate!