mariana.trailescu@gmail.com: In Tristetea de a fi, Emil Cioran scria despre: " Nenorocirea omului este ca nu se poate defini in raport cu ceva, ca el n-are in existenta un punct stabil si un centru de determinare. Oscilatia lui intre viata si spirit, il face sa le piarda si pe acestea si sa devina un nimic care doreste existenta. Animalul acesta indirect doreste spiritul si regreta viata."
Nu regret ca viata trece cu fiecare zi, ca am pierdut multe oportunitati, iar visele mi-au fost strivite adeseori sub talpile uriase ale celor cu suflete goale, invidiosilor sau cei care nu au consideratie pentru semenii lor. M-am indreptat spre mine insami si mi-am spus mereu ca nu voi fi ceea ce sunt ei. Stiu ca mi-am dorit mereu sa fiu sanatoasa la minte intr-o lume in care adeseori, oricui i se poate intampla sa-si piarda discernamantul.
Am invatat sa iert destul de multe dar fara sa uit, caci o lectie nedreapta pe care ai uitat-o o poti primi din nou odata ce mintea ta nu si-o mai aminteste. Chibzuiesc, masor si cantaresc faptele, nu sunt perfecta dar stiu un lucru esential, in viata mea au fost primordiale lucrurile incomensurabile: credinta in Dumnezeu, sanatatea, iubirea si respectul fata de familie si semeni, moralitatea si principiile de viata de la care nu fac rabat.
Nu sunt habotnica, in adolescenta am negat existenta Divinitatii, dar anii care-au trecut peste mine mi-au intarit credinta si mi- au aratat ca spiritul, ceea ce sunt eu din punct de vedere al naturii umane sunt de la Dumnezeu.Acestea toate, sunt doar intre mine si El!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu