Se poate să ajungi la un
anumit moment dat să conștientizezi că ai mult din ceea ce ți-ai fi dorit să ai
dar ai omis să te concentrezi pe ceea ce ai pierdut în schimbul succesului.
Credeai că le poți avea pe toate însă oare... chiar nu știai că nu este posibil...
în același timp?!
M-am mulțumit cu destul de
puțin material, chiar și atunci când realitatea-mi demostra contrariul, bunurile
măsurabile erau strict necesare, însă zilele mi-au adus atâta bucurie de a trăi
pe care unii poate că nici măcar n-au visat să o întâlnească în existența lor.
Am respectat reguli, nu m-am
răzvrătit de atâtea ori de câte mi-aș fi dorit, din amărăciune și durere am
tras învățătură. Nutresc speranța că odată ce-am priceput o lecție ce mi-a
dat-o viața, n-o voi primi de prea multe ori în viitor căci m-am străduit s-o
învăț.
Poate că am câștigat doar
spiritual dar știu că mi-am privit destinul în față, cu lacrimi în ochi am fost
smerită în fața Proniei și a celor ce mi-au fost dragi dar niciodată nedemnă.
Nu am nesocotit trăirilecelorlalți, am empatizat sperând că mi se va întîmpla la
fel când voi fi eu cea lovită de vicisitudinile vieții iar rănile le-am făcut
să devină înțelepciune de a trăi.
Mi-am trăit viața intens, am
știut că nu este atât de important în ce decor ci mai ales ființele lângă care
aleg să fiu, felul în care-i prețuiesc și le arăt cum sunt eu cu adevărat,
necosmetizată în ceva ce și-ar fi dorit alții să devin.
Mereu mi-am dorit ca atunci
când soarele vieții mele o să apună pentru totdeauna, lumina ce am dăruit-o, pur
și simplu să continue să încălzească încă sufletele celor care-au să mă poarte
în amintirile lor...
