Dubova-Ciucaru Mic, Parcul Național Porțile de Fier, Mehedinți

                Da, există atâtea locuri minunate, chiar aici foarte aproape de noi... ne rămâne să le descoperim, să le admirăm și poate că mult mai important ar fi să nu lăsăm asupra lor decât urmele trecerii pașilor, cât mai puțin zgomot și mai ales... fără gunoiul pe care mulți uită să-l depoziteze acolo unde trebuie.Mă bucur să găsesc în drumețiile noastre trasee unde nu se află încă plastice sau hârtii, nu știu dacă pot să mă bucur pentru faptul că oamenii care au trecut pe acele locuri au fost atenți cu mediul sau să mă întristez pentru că locurile sunt curate că nu au fost încă intens vizitate. Dubova, Eșelnița, Clisura Dunării sunt foarte vizitate în ultimii ani, asta ne bucură pe noi cei din zonă chiar dacă nu suntem implicați în activități de turism, este minunat că ne cunoaștem țara, că aducem bani în turismul nostru, că se poate călători și aici chiar dacă drumurile sunt încă destul de prost făcute sau și ceea ce este destul de nou nu rezistă, exemplu E 70, de la Drobeta la Orșova, traseul rutier sau feroviar străbătând totuși un colț de țară admirabil.

                Ceea ce uită însă călătorii este faptul că fața naturii nu trebuie s-o modifice oamenii aruncând resturi. Nu trebuie să se pună numele cuiva sau declarații tâmpite pe stânci sau copaci doar pentru că așa îi duce pe unii mintea. Cui folosește să se scrie pe coaja unui copac numele unui anonim?! Peștii nu se hrănesc cu hârtie sau plastic. Este suficient că înghit dejecțiile deversate de câteva țări în apele acestui minunat fluviu, Dunărea . La fel ca și vietățile din fluviu, cele terestre își duc viața printre deșeuri doar pentru că unora le este greu să pună resturile în pungi și să le arunce acolo unde este amenajat sau, în lipsa unor asemenea spații,  înapoi în bagajul pe care l-au adus mai greu la venire decât după ce au consumat din ambalaje.

                Revin la remarca potrivit căreia n-am știut ce să cred despre traseul de pe Ciucarul Mic... că nu am aflat pe poteci decât un singur pet și o cutie de aluminiu, doar aceste resturi, m-au făcut să mă gândesc că poate nu străbat prea mulți drumeți locurile respective sau... poate că priveliștea mirifică asupra Clisurii Dunării mă îndemna să gândesc astfel?! De pe Ciucarul Mare panorama este deosebită dar gândind că traseul de pe Ciucarul Mic oferă mai multă amploare, ceea ce-ți văd ochii este Wow! Vă sugerez să priviți cu atenție măcar fotografiile dacă nu vă puteți hotărâ să mergeți în drumeție pe trasee marcate, care pot fi străbătute și de cei mai puțin obișnuiți cu urcatul pe munte. Am aflat nu doar peisaje de vis ci și o multitudine de flori de munte, fluturi, păsărele... care mai de care.

                Nu-mi propun să scriu prea multe mai ales că informații ample aflați pe site-uri de turism... doresc doar să vă prezint impresii și mai ales fotografii personale.

                Să vă fie de bine și pur și simplu gândiți-vă cum ar fi să vă trăiți timpul liber călătorind?!