,,... prindem rădăcină orice s- ar spune în praful zilei... Dar nu puteam să te iubesc, așteptând mereu ca tu să întinzi mâna după mine. ,,
Păstrez în minte prea multe cuvinte sau amintiri despre fapte ce le- am iertat dar pe care n- am să le pot uita poate niciodată.
Gândul meu s-a ascuns într- un sertar al inimii și așteaptă să te surprindă într- o bună zi.
Uneori cred că amintirile mele sunt frunze ruginii, care sunt spulberate de vânt din loc în loc, duse pe tărâmuri necunocute...
În ani, de malul memoriei mele s- au izbit oameni, fapte... care m- au făcut să deschid ochii fie cu mirare, fie m- au determinat să- i închid și să orbecăi până să găsesc singură calea spre ieșire...
De multe ori am simțit cum sufletul se străduia să păstreze totuși aroma copilăriei.
Alerg încă spre tine cu sufletul în palme... dar tu ești dintre acei care privesc în jur fără să vadă nimic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu