Dragi cititori dar mai ales dragi călători, acei care aveți plăcerea de a străbate la pas drumuri uneori neasfaltate ale minunatei nostre patrii, revin după o perioadă în care nu am mai scris cu impresii din plimbările nostre.
Așa că-mi propun să vă prezint un traseu din Mehedinți, pe care l-am facut într-o zi de decembrie, călduroasă și destul de puțin aglomerată pe traseul parcurs de la Orșova spre Mraconia pe drumul național 57.
Clisura Dunării este o zonă intens vizitată de către turiști în ultimii ani, datorată mai ales faptului că majoritatea oamenilor au descoperit zone turistice destul de mult mediatizate cu ajutorul site-urilor de socializare. Marea majoritate a celor care călătoresc se mulțumesc să se plimbe dintr-un loc în altul doar cu mașina, din care coboară pentru a face fotografii cu un anumit obiectiv, după care pleacă spre un alt loc trecând superficial pe lîngă peisaje deosebit de frumoase. Obișnuința de a călători intr-o asemenea manieră oferă însă naturii o mare șansă de a scăpa fără tone de gunoi pe care mulți călători care au consumat diverse alimente uită că ar putea să le și ducă la un tomberon sau în lipsa acestuia, înapoi în aceeași mașină cu care au sosit acolo.
Mă rog... să revenim la traseul nostru, drumul național 57 spre Mraconia, unde Chipul lui Decebal, sculptat pe stâncă ne arată că suntem pe drumul spre Golful Mraconiei despre care doresc să vă scriu.
” Basorelieful îl reprezintă pe Decebal, ultimul rege al Daciei, și este sculptat într-o stâncă. Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Omul de afaceri și istoricul protocronist Iosif Constantin Drăgan a fost cel care a promovat și finanțat ideea acestei lucrări efectuate în perioada 1994 - 2004.” așa după cum ne spun cei de la Wikipedia https://ro.wikipedia.org/wiki/Chipul_lui_Decebal, merită văzut și din profil, de pe drumul neasfaltat care face în stânga până în podul pe lângă care se poate coborî până la Dunăre.
Doritorii de plimbări cu barca pot străbate traseul deosebit de pitoresc al Cazanelor Dunării și astfel... Am să revin cu fotografii despre călătoria cu vaporașul dintr-o altă poveste de călătorie care a avut loc acum mulți ani în urmă.
Am continuat pe jos călătoria care avea să ne dezvăluie un loc frumos, foarte populat vara. În totală contradicție cu anotimpul călduros, puținii turiști care se fotografiaseră având pe fundal Chipul lui Decebal, au renunțat să continue drumul spre Golf chiar dacă puteau să- l parcurgă chiar și cu mașina. Acesta este neasfaltat dar starea sa este acceptabilă, iar lipsa tovarășilor de călătorie ne- a creat posibilitatea de a fi surprinși din când in când; de zborul unor cormorani, de trilurile pițigoilor sau de cârduri de rațe ce se depărtau fuguța de mal.
Pensiunile foarte aglomerate pe timp călduros și- au închis porțile, fumul ieșind doar de la două - treicoșuri și așa cum aveam să ne dăm seama, la unele porți s-au arătat unii păzitori patrupezi destul de gălăgioși și vizibil intrigați că deranjam chiar fără a vorbi intre noi liniștea zilei minunate de decembrie. Ne- am oprit doar să admirăm în liniște locul minunat scăldat de soarele amiezii și să fotografiem. Apoi... ne-am găsit chiar prieteni printre paznicii lătrători...
La întoarcere însă, de pe terasa casei din curtea căreia ne lătraseră câinii ne priveau ochi de om care se întreba probabil ce facem noi oare pe acolo?! Am dat ziua bună și mai mult decât sigur că prietenia cu respectivul câine- paznic certifica faptul ca suntem doar simpli călători, iubitori de natură și nu în ultimul rând... Oameni Buni.
Încercați să călătoriți astfel, fără a vă propune un traseu anume sau să aveți neapărat obiective de atins! Trăiți astfel de clipe care vă oferă nu doar ceea ce se cheamă încărcare a bateriilor ci pur și simplu... bucurie de a te afla în mijlocul naturii și mai ales liniște... multă liniște într-o lume gălăgioasă, grăbită și de multe ori ignorantă. Amintiți- vă că locurile astea sunt aici pentru noi toți, minunate, uneori destul de virgine și ofertante!
Călătoria scurtă dar deosebit de plăcută avea să se încheie la fel ca de obicei, scăldată într-un mirific apus de soare pe Dunăre! Pe curând prieteni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu