Nu existăm ca familie, atunci când lăsăm uitarea să cadă şi trecerea anilor să ne estompeze amintirile legate de cel care a fost tatăl meu socru. Chiar dacă s-a stins fără ca eu să-l cunosc prea bine...mai trist este că fiul nostru s-a născut la mai bine de un an de trecerea bunicului în nefiinţă. Bunicul se regăseşte însă, în doi copii dar şi în doi nepoţi minunaţi, bărbaţi în floarea tinereţii acum. D-zeu să te odihnească în pace tată, bunicule şi să te aibă în pază !Noi o să te păstrăm în amintire, pomenindu-te şi aprinzându-ţi o candelă
uneori!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu