mariana.trailescu@gmail.com: Sufletul este spart in faramite de tristete, mai mari sau pur si simplu...asa ca am sa plang tocmai pentru acei care simt nevoia sa o faca si din nefericire nu pot.Sa plangi atunci cand simti ca nu mai poti, siroaie de lacrimi care sa- ti inunde obrajii iar D-zeu va sti ca ai nevoie sa-ti afli puterea de a merge mai departe... De la El vin toate si tot astfel cum cerul nu poate sa fie mereu plin de nori, va rasari si soarele candva si viata va merge mai departe, chiar daca asta uneori o vei face cu oameni dragi nu alaturi, ci doar...in gand.
Un paradox trist este tocmai faptul ca deplangi oameni ce ti-au fost dragi, fiinte vesele pline de bucuria de a le oferi celorlalti zambete. Iata cum poate ca asa a fost sa fie: sa versi nenumarate lacrimi pentru toate zambetele pe care ei si- ar mai fi dorit sa le ofere dar...pur si simplu, nu s- a mai putut.
Asa cum voi v- ati dus cu noi in gand, nu mai avem uneori decat bucuria ca ne- ati oferit amintiri cu... si despre voi...
Va promitem sa ne bucuram atunci cand cei pe care i- ati lasat pe acesta lume au sa- si redobandeasca puterea de a continua dar... fara voi!
De acolo de unde sufletele vostre s- au inaltat, fie- va odihna in pace si...sa ne vegheati pentru totdeauna!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu